skip to main |
skip to sidebar
M-am transformat în cartea basmelor,
M-am cufundat în lacul copilăriilor,
Respir aer cumpărat dintr-un plafar
Şi ti-l ofer în dar.
Frunzele uriaşe se topesc sub stele,
Huzurul se transformă-n umbră,
Eu privesc spre zare, plictisit,
iar ea spre păsările negre.by Andrei Vizitiu

Pe colţul meu de casă
Cerul naşte fum,
Iar negrul mă acaparează,
Sublima nuntă a morţii...
Şi vântul plânge după el,
Iar trestia mă îmbrăţişează,
Privesc îngândurată
Spre orizontul făcut scrum.by Andrei Vizitiu

Amintiri din casa cu păpuşi,Amintiri luminate cu gaz lampant.Doar atât a mai rămas în sufletul Purtat de vânt prin curţi umilite de praf,Scumpă periferie,Ameţitoare sărăcie,Sunt mereu copilul tăuPrea bună suferinţă....by Andrei Vizitiu
Bat clopotele a singurătate!Au murit cocorii în spasme colorate.Rămân pe gânduri şi şoptesc:" Te mai iubesc?"by Andrei Vizitiu
Şi calul din lemn vorbeşte cu mineŞi ceaţa se iubeşte cu mineŞi mama mă cheamă spre casăSă-mi dorm anii şi să zbor...
by Andrei Vizitiu
Verdele-mi toacă privirea.Sunt ultimul om ce sădesc parfum În satul cu nebuni...Şi gardul mă opreşteSă nu zbier ci să alerg desculţPe sfânta limbă mută...
by Andrei Vizitiu
Ai fugit răvăşită de discuţie,Şi cerul s-a închis plângând de spaimă,Ţi-ai pierdut umbrela dantelatăŞi vocea mea din noapte...
by Andrei Vizitiu