Tuesday, October 13, 2009

morning smiles...

Sunt soarele ce amorţeşte toamna
Cu o ultima putere,
Sunt frunza ce se scutură tăcută
Sub ghearele păsărilor răpitoare,
Sunt, acum, doar galbenul banal...

by Andrei Vizitiu

Monday, August 3, 2009

dreamland...

Sunt născut din ceaţa deasă,
Crescut de lemnul putred dintr-o casă,
Zâmbesc spre griul de pe cer,
Aştept să cresc, să zbor, să mor în ger!

by Andrei Vizitiu

Friday, July 17, 2009

glowing...

M-am transformat în cartea basmelor,
M-am cufundat în lacul copilăriilor,
Respir aer cumpărat dintr-un plafar
Şi ti-l ofer în dar.

Frunzele uriaşe se topesc sub stele,
Huzurul se transformă-n umbră,
Eu privesc spre zare, plictisit,
iar ea spre păsările negre.
by Andrei Vizitiu

Thursday, April 30, 2009

deserted place...


Pe colţul meu de casă
Cerul naşte fum,
Iar negrul mă acaparează,
Sublima nuntă a morţii...

Şi vântul plânge după el,
Iar trestia mă îmbrăţişează,
Privesc îngândurată
Spre orizontul făcut scrum.
by Andrei Vizitiu

Thursday, February 19, 2009

happy lamplight...


Amintiri din casa cu păpuşi,
Amintiri luminate cu gaz lampant.
Doar atât a mai rămas în sufletul
Purtat de vânt prin curţi umilite de praf,

Scumpă periferie,
Ameţitoare sărăcie,
Sunt mereu copilul tău
Prea bună suferinţă....
by Andrei Vizitiu